De fiecare data cind merg in piata centrela, fac cumparaturile de la tusa Zenobia, o taranca zdravana, cu un piept impozant, imbracata modest, dar cu gust, fiind cea mai ordonata si curata femeie din perimetru. Vinde de ani de zile rosii, castraveti, zarzavaturi, si miere de albine, din care, de fiecare data, cumpar cite putin.
Cunoscutii, clienti ei stiu ca nu trebuie s-o supere, s-o ia peste picior, fiindca se enerveaza din cale afara si te pote pocni cu ceva in cap, dupa ce te-a facut albie de porci, in prealabil. Are intodeauna o bita pe aprope cu care se apara de atacurile copiilor de tigan, iar, la nevoie, chiar si de acestia. Intr-o dupa-amiaza de vara in timp ce imi faceam piata, ca de obicei, un inspector de la Primarie, o lua la rost, cerindu-i o serie de acte privind provenienta produselor, sub pretextul ca marfa era cumparata din supermarchet. Tusa Zenobia dadu din colt in colt, intr-o prima faza, apoi isi reveni din buimaceala si lua in mini o rosie de pe taraba ei si alta de pe alta taraba, din apropiere, pe care le proiecta in fata mirata a inspectorului.
Vruse sa probeze ca rosile ei erau moi si zemoase, cum sint toate rosiile de la tara, iar celelalte, tari si dure ca piatra, cum sint cele de la supermarket.
- Am inteles! batu in retragere inspectorul, intimidat atit de gestul femeii, cit si de hohotele noastre de ris. Sunteti in regula! Cred ca vecina dvs. de taraba are probleme!
