Inca un vis si dorm toata ziua. Inca o atingere si visez toata viata. Da-mi ideea de a nu mai continua fara tine. Caci mor sa respir intre Cerul si Iadul tau.
Si daca pleci, lasa-mi o poza cu tine, caci atat am mai stat nedespartiti ca am doar poze cu noi.
Si nu, nu se vrea a fi nici o scurta poveste trista, nici una de dragoste sau de dor sau de despartire. E o scurta poveste din sertarul “Ce-ar mai fi de ras”. E o scurta poveste scrisa de pe culmile insomniei si varful noptii, acolo unde nimeni nu gaseste pe nimeni, acolo unde principalele activitati pot fi respiratul si ganditul. Acolo poti eventual sa eviti sa simti orice despre oricine, poti evita sa tii la ea sau la mine.
…Pentru toate frunzele care cad in gol, care se izbesc de pamantul calcat si batut de suflete. Si pentru tine.
