Cred ca pe parcursul atator ani de existenta am auzit la fel de multa vorbe despre fericire cate am auzit despre cat de naspa e politica sau despre Steaua. Ba ca dureaza trei zile, ba ca dureaza trei ani sau, intr-un caz mult, mult mai deprimant, ca ea nici macar nu ar exista!
Si tot pe parcursul atator ani de existenta, mai ales recent, am descoperit ca nu este deloc asa si ca fericirea dureaza atat de mult cat vrem noi sa dureze. Exact, fericirea depinde doar de noi. Stiu ca multi oameni m-au contrazis si o vor mai face de multe ori aruncadu-mi vorbe precum ‘pai si daca se intampla ceva rau, un necaz, mai poti sa fii fericit cumva’?
Bineinteles. Fericirea este o stare interioara care, daca este intrebuintata si privita in mod potrivit, poate dura pe tot parcursul vietii. Nu e cazul sa confundam fericirea cu extazul, asta face marea majoritate a oamenilor. Spre exemplu, atunci cand aflam ca am obtinut un nou loc de munca nu este fericire, este entuziasm, extaz, o traire afectiva pe care o simtim in acel moment si apoi trece. Aceea nu e fericire.
Fericirea ar putea fi definita mai corect ca o traire interioara ce ne ofera intotdeauna putearea de a zambi, de a fi calmi si impacati cu noi insine.
