Da, c’est la vie

M-am gandit sa spun lucrurilor pe nume ..
Pentru ca mi s-a urcat pana peste cap de chestii tinute acolo, in minte, care la un moment dat ajung sa ceara urlate sau pur si simplu scoase chiar si printr-o discutie calma .

Pentru ca apoi stai si te gandesti ca ai gresit si ai pierdut ceva -cineva- la fel de repede cum ai gasit. Si te gandesti ca data viitoare poate nu o sa fie acelasi lucru intre tine si altcineva, dar ..ata ete, nu? Si apoi deveniti eventual prieteni chiar foarte apropiati, dar unul din suflete incepe sa ceara mai mult  decat o simpla prietenie, din nou …Si tot acel suflet se gandeste la el si la faptul ca pe o anumita data ar fi facut un an. Dar ea ramane cu un sarut strain care nu-i da fiori calzi pe sira spinarii. Un sarut fals ca si zambetele respectivilor. “And yea, she acts stupid and lame sometimes …”. Nu ?