Da, c’est la vie

M-am gandit sa spun lucrurilor pe nume ..
Pentru ca mi s-a urcat pana peste cap de chestii tinute acolo, in minte, care la un moment dat ajung sa ceara urlate sau pur si simplu scoase chiar si printr-o discutie calma .

Pentru ca apoi stai si te gandesti ca ai gresit si ai pierdut ceva -cineva- la fel de repede cum ai gasit. Si te gandesti ca data viitoare poate nu o sa fie acelasi lucru intre tine si altcineva, dar ..ata ete, nu? Si apoi deveniti eventual prieteni chiar foarte apropiati, dar unul din suflete incepe sa ceara mai mult  decat o simpla prietenie, din nou …Si tot acel suflet se gandeste la el si la faptul ca pe o anumita data ar fi facut un an. Dar ea ramane cu un sarut strain care nu-i da fiori calzi pe sira spinarii. Un sarut fals ca si zambetele respectivilor. “And yea, she acts stupid and lame sometimes …”. Nu ?

Despre o fata

Nu, nu scriu despre mine. Nu ca nu as fi fata, dar pur si simplu nu scriu despre mine (azi). Ci scriu pur si simplu despre o fata care a cerut sa o impart in cuvinte. E o bruneta sexoasa, marunta in inaltime dar inalta in varsta (in curand va avea drept de vot). Si ea asculta ,de asemenea, genul de muzica exprimat de unii prin 3 (trei) cuvinte: “Ăia care rag”. Dar revenind la tipa asta …
…Ii plac capsunile -desi e alergica-, si poarta ochelari. Stiu, capsuna si ochelarii sunt chestii paralele, dar cam la fel e ca ii place inocenta si are doua pisici. I se aprind repede calcaiele dupa pletosi care au de-a face cu arta. Crede in coincidente, ii place berea si ciocolata.
Cam atat cred, trag linie si pun punct.

E luata, baieti.

Soften my dreams

Acum sunt treaza si traiesc. Dar dupa ce trag obloanele, infrumuseteaza-mi visele cu zambetul tau si pielea ta palida, vrei?

Inca un vis si dorm toata ziua. Inca o atingere si visez toata viata. Da-mi ideea de a nu mai continua fara tine. Caci mor sa respir intre Cerul si Iadul tau.

Si daca pleci, lasa-mi o poza cu tine, caci atat am mai stat nedespartiti ca am doar poze cu noi.

Si nu, nu se vrea a fi nici o scurta poveste trista, nici una de dragoste sau de dor sau de despartire. E o scurta poveste din sertarul “Ce-ar mai fi de ras”. E o scurta poveste scrisa de pe culmile insomniei si varful noptii, acolo unde nimeni nu gaseste pe nimeni, acolo unde principalele activitati pot fi respiratul si ganditul. Acolo poti eventual sa eviti sa simti orice despre oricine, poti evita sa tii la ea sau la mine.

…Pentru toate frunzele care cad in gol, care se izbesc de pamantul calcat si batut de suflete. Si pentru tine.

A nins =)

A nins şi în Piatra Neamţ, dar eu ştiu doar de Bicaz, că acolo îmi petrecuşi ziua de ieri si dimineaţa de azi. Am fost la Ediţia a XXIII-a a “Lirei Carpatine Nemtene” “Toamna in Ceahlau, toamna in sufletul meu” ,organizată de Clubul de Turism Montan pentru tineret Petrodava. Deci foarte tare. Oameni mişto, atmosferă plăcută, chitări şi oameni cam din toate categoriile de vârstă. Toată seara ţinută într-o folkăială, cântări şi beţie.

Pe un hol, mi s-a dedicat intre şase ochi (doi ochi ai mei, doi ai celui care a cântat şi doi ai celui care stătea cu noi) un cântec superb, scris de cel care a cântat (zău că nu mai ţin minte care din toate era numele lui). Nu, nu era nici un sexos inalt şi brunet, era un domn la vreo patru’ş’cinci de ani (?) foarte de treabă, de altfel ca toţi de acolo. Cântarea din hol s-a terminat cu un sărut pe obrazul lui nebărbierit si cu o melodie în plus de fredonat în minte.

O seară frumoasă, voia bună si paharul de palincă enumerandu-se printre prieteni. Am ajuns acasă cu amintiri plăcute, cu noi cunoştinţe, cu adrese de mail si cu o raceală care mi-a dat o voce de zici că nu-s ieu.

NuAmTitlu

NOI ne continuăm viaţa, cum oraşul şi-o continuă pe a lui. Facem din fiecare zi ceva trecator. Dacă mâine e un eveniment important, petrecem ziua de azi aşteptând ..ziua de maine. Dar nu ne dăm seama uneori că pierdem timpul fără rost, iar ziua de 10.12.2008 nu va mai reveni niciodată. Nu vei mai vedea niciodată aceeaşi frunză căzând in acelaşi loc sau probabil nu o sa-ţi mai zâmbească tipul ăla drăguţ pe care l-ai văzut trecând prin faţa liceului.


Mă abat de la subiect, vroiam de fapt să scriu despre oameni, despre oraş şi despre cum oamenii se aseamămă cu oraşul …dar până la urmă am început a scrie despre cum trebuie să trăim afurisita de clipă, despre cum trebuie să ne luăm inima în dinţi şi să fim direcţi. E un subiect destul de discutat şi “Trăieşte clipa”, cred …dar e o chestie interesantă.

…În rest, nimic nou, important sau folositor comunităţii. În Piatra-Neamţ nu a mai nins (tihihi, ninge pe blog). Şi eu sunt ok.

Internetul, prima oara nu se uita niciodata

Zice Matusica, care m-a lepsuit sa povestesc cum am descoperit Netul. Desi ar fi fost mai spectaculos, nu pot vorbi despre dragoste la prima vedere. Pentru generatia mea, Netul was ‘around’, era de gasit prin preajma - in labul de info la liceu, la Coco, la Kreti acasa, in Net Cafe-uri etc.

Cred ca cel mai semnificativ contact a inceput de prin generala, cand aparuse referate.ro iar profii nu se prinsesera inca. In clasa a X-a, ne-a lovit pasiunea pentru mIRC si anume liceul nostru avea deja propriul sau canal, care atragea destui oameni interesanti si de prin alte licee. Eu intram cu Kreti din Net Cafeuri, sa ne luam de tocilari (nu voi uita showul din Brasov - stiti voi, cafe-ul de langa vechiul apartament al Ioanei). In vara clasei a IX-a tin minte ca faceam research pe Net impreuna cu Tzatza si Andrei sa aflam mai multe despre grafuri, stiluri etc.

Tot intr-a X-a m-am indragostit, iar singurul mod de a-l contacta a fost ca tipul imi lasase scrise pe un servetel adresa site-ului facut de el (iaurtpunk adica) si adresa lui de mail. N-am avut incotro, a fost nevoie sa-mi fac primul cont de mail la yahoo si am pus-o pe Coco sa-i trimita scrisori din partea mea, ca ea avea dialup acasa. Era chiar exciting, venea Coco dimineata la scoala cu reply-ul lui printat, eu zambeam toata ziua/saptamana … ah ce vremuri. Mai ciudat, cateodata Coco imi pasa picturi scanate si date mail, but that’s another story…

Pana la urma am avut primul laptop, pe care cu sarguinta l-am legat la dialup de acasa si destula vreme am stat cu Kreti pe canalul OCS… unde… s-au intamplat alte lucruri interesante. Ideea e ca in timpul liceului mai mult nu-mi mergea Netul decat sa-mi mearga, iar Astralul nu vroia sa traga cablu pe blocul meu - tragisme ce sa mai… De prin clasa a XII-a, Netul s-a transformat intr-o chestie serioasa - mai putin newsletterele lui Mox, care ne-au insotit pas cu pas in drumul devenirii noastre, si care ne vor ramane in suflet pururea.