Plansul pare ca e o reactie fireasca la care nici nu ne gandim ca poate fi ciudata. Insa daca te gandesti ca apa sarata iese din ochi ca reactie la o stare emotionala intensa si niste schimbari chimice din creier, totul devine foarte bizar. Si pana la urma, ce au lacrimile, ochii si emotiile in comun? Plansul e un semn social care isi are radacinile in exprimarea suferintei. Cand sufera, animalele tinere emit un fel de sunete care nu seamana cu cele care apar cand se afla in pericol. La inceput, plansul pentru oameni era o modalitate simpla de a arata ca sufera, fara insa sa avertizeze pradatorii printr-un sunet puternic de alerta. Daca bebelusii plang in gura mare si tipa cat pot, adultii isi controleaza reactiile si plang in nestire, scotand sunete foarte fine. Din punct de vedere evolutionist, acest tip de comportament era un avantaj pentru cei din triburi, care doar se uitau la indivizi si vedeau daca sunt in pericol sau doar au o suferinta minora. Oamenii sunt singurele specii care emit lacrimi emotionale. Toate animalele adulte nu o mai fac odata ce devin adulti. Plansul e si o modalitate de aparare si merge mana in mana cu sistemul nervos simpatetic. In afara de lacrimile care curg mai ceva ca Niagara, ritmul cardiac creste, transpiram, respiram mai incet. Lacrimile emotionale contin si un remediu natural impotriva durerii, ceea ce ne face sa ne simtim fresh si mai bine dupa un bocet bun si un pahar de lacrimi. Asa ca, desi plangem de rupem la filme si cand ne lasa iubitul sau iubita, la inceput, plansul era doar o metoda de protectie.
