Din ce in ce mai multe femei aleg astazi sa nu se supuna traumatismelor pe care cred ele ca le-ar implica o nastere pe cale naturala. Contractiile uterine, expulzia, epiziotomia ulterioara nasterii – toate sunt sinonime in mintea multora dintre noi cu dureri atroce pe care nici macar nu vrem sa ni le imaginam si pe care suntem sigure ca nu vrem sa le experimentam. La capatul celalalt al perceptiei femeilor despre nastere se afla operatia cezariana, pe care multe dintre noi o vedem ca pe o salvare de la durerile nasterii naturale. O consideram mai simpla, mai rapida, mai curata, mai civilizata, mai lipsita de dureri…
Ceea ce uitam insa este faptul ca nasterea prin cezariana este de fapt o operatie, un act chirurgical, cu toate implicatiile pe care un astfel de act le are, atat pe moment, cat si pe termen lung. Desigur, atunci cand optam pentru o cezariana ne gandim doar ca nu vom suporta chinurile nasterii, ca vom fi anesteziate, ca nu vom simti nimic din ce se intampla acolo, in sala de operatii. Astazi vreau sa demontez niste mituri legate de cezariana, pentru ca am trecut de doua ori prin experienta asta, si stiu astazi ca daca as fi avut de ales, nu m-as fi urcat nici macar o singura data pe masa de operatie…
