Povesti de groaza

Milionarii, oamenii cu bani, obisnuiti cu o viata de huzur, ajunsi in inchisoare, povestec lucruri inimaginabile petrecute acolo. Saltul de la viata de milionar, cu tot ce include aceasta, la viata de detinut, restrinsa la un blid de mincare execrabila si o cana de apa cu viermi, este de neacceptat. In locul cazii cu apa calda, agregata cu tot felul de cosmetice scumpe, statul ofera realitatea inconfortabila a unei tevi ruginite, numita dus, din care curge apa rece, murdara, doar citeva ore pe zi, dramuita pentru citeva sute de oameni, in loc de wc-ul obisnuit, un loc mizerabil, de stat cu picioarele, model chinezesc sau o galeata si citeva ore de plimbat la aer, avind priveliste cerul. Mai mult, viata se consuma „inauntru” in dormitoare comune, cu zeci de detinuti, cu paturi supraetajate, in compania unor criminali periculosi, homosexuali, batausi, unde totul oxcileaza intre degradare si violenta. Cei care trec printr-o asemenea experienta, se intorc socati la viata dinainte, daca se intorc, ori se calugaresc, in cele mai multe cazuri, imbratisind viata monahala, spre a se tine departe de acest iad al puscariilor, al tentatiilor, al mizeriei umane, inacceptabil pentru conditia omului, in general, creat de om, impotriva omului.